Nevoia de poveste

Cetatea Colț – Castelul din Carpați… Pentru că nu putem trăi în afara cuvântului, avem nevoie de povești. Fie că rămân în limitele realului, fie că trec dincolo de ele, poveștile devin hărți ale experiențelor umane… Sunt repere morale și izvoare nesecate de inspirație. Ne dau aripi să visăm, rădăcini să ne ancorăm și inimi să simțim dincolo de noi înșine. În fiecare clipă prezentă, ne hrănim cu timp și producem trecut. Ca niște ateliere meșteșugărești de țesut trecut care devine poveste.

Călătorim în prezent în spații în care descoperim ruinele unui trecut a cărui poveste se transformă într-o întoarcere în timp. Punem istoriile cap la cap și facem una singură din mai multe. Fiecare poveste e o bucățică din alta mai mare. Așa ne putem împăca cu toate.