Simbolistica pietrei
Drumeție pe Piatra din Trascău… PIATRA… permanență, inflexibilitate, atemporalitate, tărie, rezistență la schimbare, ancorare…
Există o strânsă legătură între piatră și suflet. Mitul etnogenezei românilor, despre care vorbește George Călinescu, evidențiază dragostea de neam a dacilor. Refuzul Dochiei, fata lui Decebal, de a se căsători cu Traian este elocvent. În poezia „Dochia și Traian” scrisă de Gheorghe Asachi, fata se preface în piatră. Nu vrea a se nunti cu cel care vine-n țara sa, învingând al ei neam. Zamolxe îi ascultă ruga și ea devine bolovan. Împăratul își pune coroana pe-„Acea piatră chiar vioaie” care „De-aburi coperă-a ei sân, / Din a ei plâns naște ploaie, / Tunet din al ei suspin.” Hiperbola și personificarea lirică exprimă o durere nemărginită. Dar și empatia universală. Suferința autentică trece dincolo de granițele umanului.
Mit și piatră
The sword in the stone… Sabia este înfiptă în piatră. O voce de sus aievea a spus că doar adevăratul rege al Britaniei o va putea scoate. Copilul necunoscut numit Arthur o scoate cu ușurință din piatră. Devine un conducător pe care destinul l-a ales. Sabia legendară este numită, după unii, Excalibur. Aici piatra simbolizează stabilitatea, voința divină, materia. Sabia este spiritul, puterea minții. Unirea spiritului cu materia este redată prin smulgerea sabiei. E încoronarea spirituală a eroului.
Piatra Secuiului
„Cine-i secuiul tău, piatră din Trascău?”
„Secuii mei sunt 13. Au avut curajul de a se arunca în prăpastia care se deschide în fața mea ca să nu cadă în mâna dușmanilor. Astfel mi-am primit numele.”
…astfel zise-nalta stâncă cu altitudine de 1128 de metri, localizată în munții Trascău, în județul Alba, lângă celebrul sat Rimetea. Se învecinează cu Cetatea Trascăului sau Cetatea din Colțești și cu Cheile Vălișoarei. Este o creastă calcaroasă abruptă, vizibilă de la mare distanță, care se ridică spectaculos deasupra depresiunii Rimetea. Se spune că vântul care suflă printre stânci este vocea spiritelor secuilor căzuți. Căci piatra e martorul timpului… pietrele vorbesc. Sunt memoria ancestrală a pământului.
Grea urcarea… cruce albastră
Start din Rimetea – lângă Centrul Salvamont – cruce albastră. Continuăm spre Piatra Secuiului (1129 m) pe o potecă abruptă, pe grohotiș. Ne folosim brațele pe alocuri. Facem scurte popasuri. Traseul durează cam patru ore cu opriri, dar e foarte solicitant. Distanță e de 6‑10 km circuit. Diferența de nivel e de 600‑700 m. După o oră și jumătate, ne întrebăm tot mai des cât mai e de urcat. Oare de ce am venit? Fiecare își găsește argumentele în gând. Așa că înaintăm fiecare cu gândurile sale, cu propriul monolog interior. Pentru mine, traseele pe munte, indiferent de altitudine, reprezintă o îndepărtare de griji, de stresul cotidian, de agitația orașului. Doar eu, pașii și respirația. Este o variantă de meditație în mișcare.
Tipuri de mișcare
Iubitori ai dansurilor latino, unii avansați, alții începători, într-o zi a lunii iunie, aleg o drumeție pe Piatra din Trascău. Sunt tipuri variate de mișcare. Sunt moduri de a socializa, de a dezvolta prietenii, de a petrece timpul liber. Unii mai vorbăreți, alții mai tăcuți. Replica ce se aude, după o oră și jumătate de urcare, este: ce-a fost mai greu a trecut. Cum? Mai e de urcat și panta e abruptă până în vârf. Da, dar ce a mai greu a trecut… adică, faptul că am pornit în drumeție, că am acceptat provocarea, că am înțeles importanța acestei forme de mișcare în ciuda lenevirii în pat sau la o umbră urbană cu o limonadă sau o bere. Așa cum e cu dansul. Ce e mai greu a trecut, putem afirma după ce intrăm, pentru prima oară, în sala de dans. E o testare a voinței noastre de a pune în aplicare ceea ce ne dorim, de a alunga monotonia, de a fi deschiși la experiențe noi pentru a le integra în existența noastră.
Grea coborârea… bandă roșie
Preferăm pentru drumeția pe Piatra din Trascău coborârea prin pădure, marcaj bandă roșie. E grea coborârea. Poteca prin pădure e abruptă. Pământul e tasat. E ca un derdeluș. Fără încălțăminte specifică, e dificil de coborât. Pe alocuri, sunt covoare de frunze care îngreunează deplasarea. Dar reușim… încet, cu voie bună și … muzică. Pădurea ne ferește de soarele dogoritor. Razele lui pătrund printre crengi și creează un joc spectaculos de umbre și lumini.
Muntele care „se mișcă”
Locuitorii spun că Piatra Secuiului „se mișcă” în zori. Pot vedea răsăritul de două ori în lunile de vară. Este doar un fenomen optic. Zic ei că soarele răsare, iar muntele „tresare”. Pare un uriaș adormit, având o coamă spectaculoasă. Vedem multe flori de munte, de diferite culori. Observăm un vultur rotindu-se de câteva ori. Apoi se înalță și se pierde înspre Cetatea Trascăului. O putem zări în depărtare. Nu vedem căprioare care se pare că ar popula zona. Aflăm că ocazional poposesc pe acolo lupi și mistreți. Nu doar păsările zboară în zonă, ci și zmee sau … iubitori de parapantă. Piatra Secuiului este folosită ca loc de lansare pentru zboruri de agrement.
Concluzia zilei
Drumeția pe Piatra din Trascău ne-a deschis orizonturi și ne-a întărit credințe. Indiferent de forma de mișcare sau de grup, activitățile care ne țin departe de probleme și de ecrane, trebuie incluse în programul nostru. Drumeția este (auto)binefacere. Este o formă de învățare, de cunoaștere, de dezvoltare personală. Este totodată un mod de a ne testa condiția fizică, dar și pe cea psihică. Cu încredere în forțele noastre, știm că vom face față traseului. Este o victorie personală. Am ajuns la concluzia că e un antrenament complex mai plăcut decât cel din sala de sport.
Dacă te regăsești în cele scrise, dă un like și pornește într-o drumeție pe Piatra din Trascău… sau în altele.
Călătorește și povestește!
