Dialogul anotimpurilor
Călătorie, iarna, în Fundata și Șirnea…Privesc câteva fotografii, peisaje rurale: căsuțe acoperite cu zăpadă, pisici lăsându-și pașii în omăt, siluete de copaci purtând poveri de alb. Variațiuni pe aceeași temă… cadre reușite postate pe rețele sociale de iubitori de anotimpuri. Dar nu sunt ale mele… nu sunt ale ochilor mei, de aceea îmi propun să le caut. În imaginația mea, găsesc iarna în dialog cu tovarășele ei, anotimpurile. Își exprimă regretul de a nu mai fi ceea ce au fost, de a-și fi schimbat înfățișarea și de a fi regăsit, fiecare în sine, câte puțin din celelalte. Observă și ele uimirea oamenilor de a nu mai avea ierni geroase, de a simți toamna în toiul verii sau vara în brumărel.
Memento
Dar în memoria lor, ca și în a noastră, sunt pietrificate povești ale anotimpurilor dintr-un altădată… Melancolia zilelor din anotimpuri, devenite memento, stârnește dorul de ducă pe poteci, pentru a adăuga apoi alte istorisiri ce vor împietri în amintiri atemporale… ce bine că avem acest timp oprit… memoria!
A vâna povești și peisaje
Pornim la drum, de dimineață, în zi de weekend, pentru a vâna povești și peisaje. Verificăm prognoza meteo… Artemis pare a fi oprit vânturile și a fi lăsat soarele să se așeze în imaginile furnizate de site-urile cu prognoze. Vedem ce o fi la fața locului. Cert este că, odată cu pornirea motorului și a muzicii de călătorie, senzația bruscă de libertate ne cuprinde, gânduri jucăușe alungă grijile și ne îndeamnă să nu refuzăm euforia unor clipe de sfârșit de săptămână ca o permisă vacanță. Alegem poteci brașovene, într-o călătorie iarna în Fundata și Șirnea: sate ofertante în ceea ce privește scopul drumurilor noastre. Dincolo de acest aspect însă, rămâne călătoria ca scop în sine.
Drum … cu noroc – arealul Bran
Pe drumul DN 73, Brașov-Râșnov-Bran-Moieciu-Fundata, ceață și stare apăsătoare. Îngrijorarea crește. Nu vom vedea soarele! Din nou cei de la meteo au ratat realitatea. Uităm de Artemis și ne adresăm lui Hecate, rugându-o să își păstreze ceața… acum nu ne trebuie. Îi vrem doar răscrucile și magia. Și surpriză! Ne oferă ceea ce ne dorim! „Dar ce noroc ai!”, mi se spune. În general, pe potecile mele e soare… sau vremea e așa cum trebuie pentru o călătorie memorabilă. De fapt nu e un noroc… e doar răspunsul universului la bucuria mea de a porni la drum. Universul e infinit, bucuria mea, la fel, într-o călătorie iarna în Fundata și Șirnea.
Fundata – „drumul dintre țări”
Ajungem în cea mai înaltă localitate din țară, situată la 1.360 de metri altitudine: Fundata. Satul din comuna cu același nume, alături de Șirnea și de Fundățica, este situat în micro-regiunea Bran, în sudul județului Brașov, la granița dintre acesta și județele Argeș, respectiv Dâmbovița. Comunele Bran, Moieciu și Fundata formează arealul geografic numit Bran. Așezarea e supranumită „drumul dintre țări”, aflându-se pe culmea de munte ce separă Țara Ardealului de Țara Românească. Vedem un indicator care marchează „Drumul Carului”, un drum al negustorilor, al păstorilor și desigur al oștirilor.
Povestea din Fundata
Pe lângă peisaje fermecătoare, Fundata are și o istorie fascinantă. Satul era așezat pe granița dintre Imperiul Austro-Ungar și Țara Românească, astfel unele gospodării aveau casa într-o țară, iar grajdurile în altă țară. Hazlie oarecum această trecere a frontierei pentru treburi gospodărești, dar trist episod al istoriei zbuciumate. Citesc despre acest sat. Aflu că în august 1916, aici a murit primul român, Gheorghe Poenaru-Bordea, în Primul Război Mondial. Monumentul din sat amintește de el. La fel și cel din Câmpulung Muscel și o stradă din București. El a fost adjunctul comandantului Regimentului 30 Infanterie „Muscel”, a trecut granița cu trupele sale, dar a fost ucis alături de alte câteva zeci de soldați. În urma bătăliei sângeroase, satul a fost eliberat.
Schi fond
Istoria asamblează lumini și umbre ca într-un mozaic. Momente de bucurie sub semnul luminii au avut loc la Fundata, la 23 februarie 1930, când aici s-a desfășurat prima competiție de schi fond. Acest sport de iarnă a devenit cunoscut, în Fundata, prin cursurile organizate din dorința principesei Ileana, fiica reginei Maria. Descoperind că, dacă își atașează niște bucăți de lemn sub tălpi, se vor deplasa mai ușor prin zăpadă, soldații suedezi au cucerit un oraș, ajungând acolo înaintea norvegienilor care înaintau fără așa-numitele schiuri. Schiul fond a devenit probă în cadrul primei ediții a Jocurilor Olimpice Nordice, din 1893.
Spectacolul din Fundata
Într-o zi însorită de ianuarie 2025, Fundata a devenit scena unui spectacol la care nu ne așteptam. Aproape trei ore petrecute în căldura unui soare care și-a trimis razele peste dealurile acoperite de o zăpadă cu o textură mai aparte: parcă bucăți de zăpadă artificială, ușor de sfărâmat între degete. Încântare pentru ochi, eliberare pentru minte, hrană pentru suflet. Case cu căciuli albe, fum ieșind din coșuri și pierzându-se în aerul limpede, liniște întreruptă doar de veselia unor copii care, undeva pe o altă culme, alunecă cu sania sau în picioare.
O stâncă pe un deal
O stâncă devine locul perfect pentru a cuprinde totul cu privirea și cu aparatul foto. În depărtare, creste de munți înzăpezite. Dar retragerea soarelui spre apus aduce punctul culminant: pe întinderea de zăpadă, o casă devine vedeta. Conturul ei este separat de umbra din jur de razele soarelui hibernal. Glasurile de copii s-au stins, amplificându-se senzația de liniște profundă: spectacol de lumină și de tăcere într-o călătorie, iarna, în Fundata și Șirnea.
Istorie la Șirnea
Ne continuăm drumul spre satul următor: Șirnea – la o altitudine de 1244 de metri, un sat de păstori, în care, în august 1916, gloanțe și grenade s-au înfipt în pământul din care au fost culese în timp și aduse în expozițiile din satele Podul Dâmboviței și Fundata. Aici unde acum privim minunăția de peisaj, în vara anului 1916, s-au purtat lupte între armata Austro-Ungariei și armata română, care au precedat înfăptuirea Marii Uniri. Neavând ieșire la drumul național, în anii ’60, Șirnea a fost retrogradată de la statutul de comună la cel de sat. Decizia a fost luată de liderii comuniști care susțineau că se murdăresc de noroi până în sat. Au preferat să viziteze Fundata care a devenit comună.
Șirnea – sat turistic
Datorită profesorului de biologie din Șirnea, satul a devenit din nou atracție pentru turiștii care erau preluați cu căruța ori cu sania, în funcție de anotimp, și cazați în gospodării, simțind astfel viața la țară. În 1968, Șirnea a devenit primul sat turistic, îndeplinind toate condițiile, căci splendoarea naturii este aici la ea acasă.
Acasă la Radu G.Țeposu
În 1954, s-a născut, la Șirnea, criticul literar, reprezentant al generației optzeciste, Radu G. Țeposu. Este autorul a trei importante opere de critică și eseuri: „Viața și opiniile personajelor”, „Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu” și „Suferințele tânărului Blecher”. Criticul a murit la doar 45 de ani, într-un accident de mașină, în drum spre casă. Pentru el „acasă” era doar la Șirnea, în ciuda altor păreri care susțin că „acasă” este acolo unde este bine. Într-un interviu, scriitorul născut în zodia Berbecului, s-a descris zâmbind ca pe un om care are „un cult al expresiei”, care „iubește cărțile ca pe niște ființe vii” și care „face din literatură un spectacol al existenței”, așa cum face natura din satul în care el a văzut lumina zilei.
Seara la Șirnea
Soarele apune în sat. Peste cretele masivului Piatra Craiului, cerul este pictat în nuanțe de roz pal și violet adânc: o imensă pânză ce se întinde peste vârfurile acoperite de o zăpadă peste care parcă s-a turnat un galben strălucitor. Soarele se ascunde pe dealul opus crestelor, scufundându-se între copacii înșirați ca o linie a orizontului. Aerul e rece, iar liniștea e spartă de dialogul a doi săteni despre împărțirea pământurilor. Nu contează glasul lor, pare a fi estompat de vânt și pierdut într-un sentiment de pace. Stratul de fum și de ceață care se întinde între planul îndepărtat al crestelor semețe și planul apropiat din care privim devine tot mai dens și se deplasează trasând o dungă groasă, gri, în timp ce lumina apusului se stinge delicat. Un sătean își pregătește vitele de noapte, în timp ce altul fumează rezemat de stâlpul ușii casei. Peisaje similare celor din Peștera.
Final de zi
Coborâm pe străzile înguste ale satului, respirând magia acestei povești nescrise a naturii idilice. Natura glăsuiește în Șirnea așa cum personajul Legendei Branului, Șirnică, descrie așezarea sa: „La noi pietrele vorbesc/Şi pădurile şoptesc/La noi stâncile gândesc/Iar izvoarele doinesc./Florile sunt cântătoare/Şi cu vorbe chemătoare./Păsările-n sbor când trec/Cu privirea ne petrec/Şi ne cântă-n graiul lor Doina păsărelelor.”
Dacă te-am convins, vizitează satele Șirnea și Fundata și lasă-mi câteva impresii despre articol în comentarii!
Călătorește și povestește!
