Creasta Vânturilor – Muchia Șerbota

Înălțimi și limite

A fost într-o zi de sâmbătă, 22 martie 2025, pe Creasta Vânturilor, Muchia Șerbota. Un munte acoperit de mantia efemeră a iernii… Tron rece al zeilor vântului și sanctuar al solitudinii… Aici norii își odihnesc gândurile și-și întind cortina pe care, timid, o deschide uneori soarele de început de primăvară.

De ce spre Muchia Șerbota?

Natura e adesea o profesoară severă. Nu iartă neatenția, nu explică de două ori și nu acceptă compromisuri. Cine o ascultă supraviețuiește și chiar crește, se descoperă, se regăsește, se vindecă de neputințe… Nu predă din cărți și cuvinte, ci din fapte și încercări. Ne dă frumusețea florilor, dar și asprimea spinilor. Nu ține discursuri, dar ne oferă un adevăr pe care depinde de noi dacă-l înțelegem sau nu: șansa de a supraviețui și de a trăi în armonie cu ea. Pentru o lecție la „Școala naturii” nu e „greu” nimic. Nici trezitul foarte de dimineață, nici rucsacul purtat în spate, nici straturile de haine pe care le îmbrăcăm și dezbrăcăm de multe ori, nici numărul foarte mare de pași… Nimic!

Popas spre Muchia Șerbota

20.000 de pași într-o drumeție pe Muchia Șerbota, în munții Făgăraș, cu plecare pe la ora 10.45, de la cariera de marmură din Porumbacu de Sus, județul Sibiu, și revenire pe la 19, în același loc.  Ni se spune: diferență de nivel – urcare 800 (+) m/coborâre (-) 800 m, lungimea traseului – 12km, durata (dus-întors)  – aproximativ 7-8 ore. Înaintăm spre Cabana Negoiu pe un drum forestier. După câteva minute, râul de munte ne întâmpină cu glasul său inconfundabil, sporindu-ne pofta de mers prin pădure, spre vârfuri. Poteca de început e ușor de parcurs în mare parte, probabil o pantă moderată de 30˚, șerpuind printre copaci. Urmăm traseul marcat cu triunghi albastru.

Școala copacilor

Mă simt ca într-o „Școală a copacilor”. Admir trunchiurile înalte, ridicate de timp și modelate de anotimpuri. Copacii ne pot fi modele. Am citit într-o carte despre viața secretă a copacilor că ei nu-și complică viața decât dacă sunt obligați. La „școala” lor învață ce este „prietenia”. De ce să formeze un trunchi gros, când se pot sprijini cu lejeritate unii pe ceilalți și se pot înălța spre cer? Dar vin lucrătorii forestieri care le strică rânduiala. Moartea de bătrânețe a unui copac, de asemenea, afectează bunul mers al dezvoltării acestui sprijin reciproc.

Ochiul de lumină

Creează un gol, o gaură în acoperișul pădurii și, deodată, copacii înalți simt că le tremură picioarele și … rădăcinile. Durează de la trei până la zece ani până își restabilesc echilibrul după o asemenea schimbare. Vântul pătrunde printre ei, îi înconvoaie, le provoacă dureri, iar ei trebuie să învețe să își consolideze trunchiul. Pe de o parte, se bucură însă de lumina suplimentară care pătrunde prin acoperișul pădurii, pe de altă parte, ochiul de lumină afectează frunzele obișnuite să stea în penumbră. Unele se ard, iar copacii consumă multă energie pentru a dezvolta altele, pentru a-și întinde crengile, pentru a regăsi sprijinul, pentru a acoperi golul. După ani, reintră în rutină. Este un joc ce se repetă, însă, de multe ori în viața unui copac. Iar dacă nu e tăiat sau nu se îmbolnăvește, poate fi câștigător al acestui joc. 

Cabana Negoiu

La cabana Negoiu, facem un popas binevenit. Mâncăm din rucsac, comandăm un ceai, o cafea, o vișinată de casă, unii  gustă papanași cu dulceață și smântână. Intrăm în cabană, ne încălzim puțin, deși nu prea răbdasem frig. E început de primăvară, temperaturi cu plus, iar urcarea prin pădure ne-a ferit de vânt și ne-a solicitat suficient cât să dăm jos din straturile de haine și chiar să transpirăm. Au trecut două ore de când am pornit de la carieră, e soare, priveliștea e superbă, de jur împrejur vedem doar creste înzăpezite, tablouri reale. Poate puțin altfel aici… atmosfera de party în cabana renovată și primitoare, cu condiții bune de cazare și masă. În contrast, aș zice, cu liniștea alpină.

Drumurile memoriei

Pe un panou informativ de lângă cabană, putem citi despre Rezistența armată din Făgăraș III. Este vorba despre cele două mari grupări de rezistență anticomunistă care au activat în munții Făgăraș. Îmi reține atenția citatul extras din Testamentul Grupului Carpatin Făgărășan: „Exiști în măsura în care iubești și te înalți în măsura în care te jertfești pentru ceea ce iubești.”

Spre Muchia Șerbota

De la cabană, vrem să ajungem pe Creasta Vânturilor, Muchia Șerbota. Acum panta e mai accentuată (40˚), pe anumite porțiuni chiar abruptă (peste 40˚). Resimțim acest lucru, dar continuăm, refăcând straturile de haine, scoțând căciula și mănușile, căci vântul se întețește, iar soarele nu răzbește printre nori. Urmăm traseul bandă albastră, ocolim jnepenii, călcăm pe urmele tovarășilor de drumeție, din față. Din când în când, ne oprim, răsuflăm și admirăm peisajul. E fantastic muntele… atât de aproape acum și atât de departe când e privit de la poale! Liniștea e adâncă, tulburată doar de rafale de vânt… glasurile noastre se aud ca niște șoapte… nu e vreme de vorbit acum, e nevoie de energie pentru a ajunge pe muchie.

Muchia Șebota

Pe Creasta Vânturilor, Muchia Șerbota… Muchia e o creastă îngustă, stâncoasă… panta abruptă ne-a adus aici pe rând, în grupulețe, fiecare având un ritm propriu de urcare. Suficient de încăpătoare pentru vreo 15 persoane doritoare de a cuprinde cu ochii și cu camerele foto priveliștile uimitoare: fie creste de munte care par foarte aproape, fie așezările care se văd în depărtare. Un  moment de reflecție în bătaia puternică a vântului mă duce cu gândul la muchie ca simbol. Un simbol al unui moment decisiv, al unei alegeri dificile, al limitei dintre trecutul devenit amintire și viitorul incert, dar plin de posibilități de a crea noi amintiri. În plus,  acolo sus, pe muchie, am simțit bucuria de a o fi cucerit, o emoție a unei împliniri cu o deschidere revelatoare asupra lumii din jur.

Curaj, perseverență, decizii clare… ingredientele necesare cucerii unei muchii/depășirii unei situații-limită din existența noastră.

Dacă te-am convins, încearcă acest traseu, transformă-l în moment de introspecție și de validare a propriului curaj și lasă-mi câteva impresii despre articol în comentarii!

Călătorește și povestește!