Nevoia de poveste
Cetatea Colț – Castelul din Carpați… Pentru că nu putem trăi în afara cuvântului, avem nevoie de povești. Fie că rămân în limitele realului, fie că trec dincolo de ele, poveștile devin hărți ale experiențelor umane… Sunt repere morale și izvoare nesecate de inspirație. Ne dau aripi să visăm, rădăcini să ne ancorăm și inimi să simțim dincolo de noi înșine. În fiecare clipă prezentă, ne hrănim cu timp și producem trecut. Ca niște ateliere meșteșugărești de țesut trecut care devine poveste.
Călătorim în prezent în spații în care descoperim ruinele unui trecut a cărui poveste se transformă într-o întoarcere în timp. Punem istoriile cap la cap și facem una singură din mai multe. Fiecare poveste e o bucățică din alta mai mare. Așa ne putem împăca cu toate.
Jules Verne în Transilvania
A fost sau nu a fost Jules Verne în Transilvania? Dacă nu ar fi indicii, nu s-ar închega povești. Dacă nu ar fi povești, nu s-ar crea legături: între oameni, între timpuri, între mentalități, între culturi. Iar când ne gândim la Cetatea Colț nu putem ignora latura fantastică, fantezistă sau superstițioasă. Căci Cetatea Colț nu este doar o dovadă de istorie reală, amplasată într-o zonă geografică bine delimitată. E și Castelul din Carpați în care se ivesc strigoii.
Cetatea Colț
Cetatea Colț – Castelul din Carpați – este situată în satul Suseni, comuna Râu de Mori, județul Hunedoara. Este în fascinanta Țară a Hațegului, la poalele muntelui Retezat, pe drumul județean DJ 686. Datează de la începutul secolului al XIV-lea. Este ctitoria cneazului Cândea, care, în timpul maghiarizării, a trecut la catolicism, schimbându-și numele în Kendeffy. A fost ridicată în scop de apărare, de control și de refugiu în cazul unui atac. Cetatea a fost abandonată din cauza mărimii insuficiente pentru a ține piept unei armate mari.
Din secolul al XVII-lea, fortăreața nu mai este locuită. Donjonul cu patru niveluri este ridicat pe un colț de stâncă, de aici și denumirea sa. Pare a avea o formă triunghiulară. Este apărată spre nord, est și sud prin curtine, iar spre vest de o prăpastie. Turnul pătrat a fost fortificat cu un zid de incintă și alte turnuri mai mici, dar, în timp, s-a degradat. Astăzi este o ruină.
Drumeția de 20-30 de minute, prin pădure, ne conduce înspre o priveliște superbă a munților Retezat și a văii Jiului. Urcarea începe după trecerea podului care duce la mănăstirea Colț. Trecem prin spatele unui grădini, ajungând la 150 de metri deasupra Văii Râușorului.
„Castelul din Carpați” de Jules Verne
Coincidențe interesate atestă prezența scriitorului francez Jules Verne (1828-1905) în Țara Hațegului. Unii istorici literari spun că scriitorul nu ar fi ieșit din biroul său. Detaliile geografice despre ținuturile descrise în cărțile sale le-ar fi preluat din scrierile geografului Élisée Reclus. Alții însă sunt convinși că scriitorul a fost în Transilvania. Acest lucru datorită unei femei. Jurnalistul Simion Săveanu susține că s-a întâlnit, în 1960, cu farmacista Margareta Berbier. Era nepoata Luizei Teutch. Scriitorul ar fi însoțit-o în Transilvania după ce a rămas văduvă (fiind prieteni sau iubiți). Astfel a descoperit ținutul pe care îl descrie în cartea sa „Castelul din Carpați”, publicată în 1892, la editura Hetzel. Ilustrația de pe coperta acestei prime ediții înfățișează un castel care se aseamănă cu Cetatea Colț.
Narațiunea
Să fie oare întâmplătoare numele din roman Koltz al căpeteniei satului sau Patak al infirmierului? În traducere din maghiară „râușor” asemeni firului de apă care curge pe sub ruinele cetății. Este o poveste de dragoste care conține întâmplări stranii. Acțiune imaginară se desfășoară, se pare, în Cetatea Colț, adică acest Castel din Carpați. Este plasată în timpul Revoluției de la 1848, din Transilvania.
Doi bărbați, un baron (Rodolphe Gortz) și un conte (Franz de Télek), se îndrăgostesc de cântăreața italiană Stilla. Gortz o veghează din umbră pe Stilla și participă la toate spectacolele ei. Ea acceptă căsătoria propusă de conte pentru a scăpa de admiratorul secret. Moare însă în timpul unui spectacol, când baronul își arată fața și ochii strălucitori. După cinci ani de doliu și deprimare, Telek ajunge în Transilvania, la castelul în care se izolase Gortz. Cu ajutorul tovarășului său, inventatorul ciudat Orfanik, baronul a reușit să recreeze imaginea Stillei. A folosit un sistem de oglinzi și a vocii ei prin câteva înregistrări. Telek e convins că ea trăiește, vrea să o salveze, dar Gortz distruge imaginea, transformând-o în cioburi. Baronul declanșează o explozie, moare, iar contele pare a-și pierde mințile.
Legendele Cetății
Locul este stăpânit de o aură misterioasă datorită numeroaselor legende și superstiții ale oamenilor din zonă. Aceștia cred în spiritele care se dezlănțuie noaptea în cetate. O legendă spune că un cneaz din familia Cândea ar fi făcut un pact cu diavolul. Scopul a fost pentru a proteja cetatea care astfel se ascundea privirii. El ar fi încălcat acest legământ, iar, într-o noapte, niște femei l-ar fi aruncat peste ziduri, ucigându-l. Acestea sunt femeile care ar bântui ruina și astăzi.
Între real și imaginar
O altă poveste o are ca eroină pe soția lui Nicolae Cândea, Ileana, țărancă din Pădureni. Era cunoscută ca Ileana Cosânzeana din Cetatea Colț, din Țara Hațegului, pricepută la toate treburile. În Povestea Pădurencei este înfățișată frumoasa tânără care torcea fire de borangic și de aur. Nicolae Cândea a pierit într-o luptă a lui Mircea cel Bătrân. Ea a refuzat ceata de oșteni trimisă de domnitor pentru a o apăra, descurcându-se cu oamenii care i-au slujit familia.
În jurul imaginii ei, s-a răspândit o legendă. Soțul ei ar fi fost răpit de tătarii care migrau prin Carpați. A fost dus undeva lângă Dunăre. Acesta îi spune, într-un vis, că poate fi eliberat cu o singură condiție. Ar trebui să toarcă un fir de lână care să se transforme în aur. Apoi să ajungă până în locul în care era el. Dorința de a-și salva soțul o motivează și Ileana începe să toarcă. Doar ceea ce torcea noaptea se transforma în aur. Când firul a ajuns la soțul ei, lanțurile cu care era legat au pocnit și a alergat la iubita sa.
Istorie
Se mai presupune că, înaintea construirii cetății, acolo ar fi fost o davă (o așezare). Era condusă de Duras Diurpaneus, rege al dacilor între anii 85 și 87. Aici ar fi fost ascuns o parte din aurul dacilor înainte de venirea armatelor romane conduse de Domitian.
O fi un cuib de vrăjitoare în care femei despletite se dezlănțuie într-un dans nocturn pe ziduri? Sunt protejate de lupi ce urlă sinistru la lună? O fi spațiul preferat al viperelor? O fi doar o ruină în paragină ce își așteaptă restauratorii? Cert este că e un loc ce merită vizitat. O drumeție prin pădure, o priveliște superbă și o istorie tainică… Se pot transforma într-un moment de neuitat alături de cei dragi.
Dacă te-am convins, vizitează Cetatea Colț – Castelul din Carpați – și lasă-mi câteva impresii despre articol în comentarii!
Călătorește și povestește!
1 comentariu